Diferenţa dintre… oameni?

Eram acum câţiva ani foarte foarte plictisit mergând din centrul Clujului spre cartierul Gheorgheni, şi aveam o dilemă existenţială… nu ştiam cât e ceasul! Dezastruos moment pentru un om care nu avea o oră fixă la care să ajungă acasă sau nevastă şi copii care să-l aştepte. Primul om întâlnit după realizarea incredibilei dileme, s-a întâmplat să fie lângă teatru, un nene, de statură medie, cu epoleţi şi chipiul regulamentar pe cap:

– Bună ziua! – zic eu – puteţi să îmi spuneţi şi mie cât e ceasul?

– Sigur – răspunde el, posesorul de chipiu – Şaptesprezece fără cincisprezece minute!

– Mulţumesc!

Şi plec mai departe, zâmbind un pic… cam tâmp… Mi-am dat seama că e vorba de o speţă serioasă aici, şi zâmbind aşa, un pic cam tâmp, lumea de pe stradă zâmbea înapoi. Mi-a plăcut sentimentul, dar abia ce am ajuns în Cipariu, când mai văd un poliţist, posesor de epoleţi, fără chipiu de data asta

– Bună ziua! – zic eu – puteţi să îmi spuneţi şi mie cât e ceasul?

– Sigur – răspunde el, posesorul de epoleţi – Şaptesprezece fără unsprezece minute!

– Mulţumesc!

Şi plec mai departe, zâmbind un pic cam… şmechereşte. Speţa de mai devreme se adâncea din ce în ce mai mult, iar eu aveam zâmbetul de la o ureche până la cealaltă. Lumea de pe stradă, din autobuz (poate şi pe google maps?) zâmbeau cu mine. În continuare mi-a căzut bine că aduceam un zâmbet pe faţa lor, dar eu aveam un plan deja în cap. Trebuia să îl duc până la capăt, altfel nu mai puteam să trăiesc pe planeta asta. Zâmbetul devine diabolic, şi merg mai departe, iar pe la Interservisan, ce să vezi? un jandarm apare ca din pământ. Ia ghiciţi ce am făcut?

– Bună ziua! – zic eu – puteţi să îmi spuneţi şi mie cât e ceasul?

– Sigur – răspunde el, posesorul de baston – Cinci şi zece!

– Noh, mersi!

– Cu plăcere!

Şi omul pleacă zâmbind, eu mai aprind o ţigară şi îmi continui drumul zâmbind, relaxat spre casă. Ce am aflat în acea zi? Care era speţa? Oamenii care se iau prea în serios ajung să devină caraghioşi, iar cei autentici, pleacă zâmbind. Dar nu asta era marea descoperire, ci oamenii de pe stradă, care îmi zâmbeau înapoi când mă vedeau hlizindu-mă din cauza riguroşilor de mai devreme, feţe care se luminau.

De ce nu zâmbim mai des? De ce nu ridicăm capul din pământ pe stradă şi nu zâmbim mai des unii la alţii?

Vă recomand un wallpaper care să vă aducă aminte să zâmbiţi!

Documentarul Loteria nașterii, proiectat în premieră la Casa TIFF

Dacă nu aţi auzit încă, vineri, la Casa TIFF o să aibă loc proiecţia în premieră “absolută” a Documentarului “Loteria naşterii”, realizat de Raoul Martinez. Filmul reprezintă prima parte a trilogiei „Să creăm libertate”. Inițial, acest proiect a fost gândit în spațiul online ca un set de filme, eseuri și picturi ce explorează relația dintre putere, control şi libertate într-o societate democratică. Filmul, care va fi proiectat în premieră în Romania, la Casa TIFF , este primul episod lansat ca producție de sine stătătoare. Proiecţia va fi urmată de o sesiune Q/A la care va participa regizorul.

Documentarul include interviuri cu intelectuali de marcă la nivel mondial: jurnaliști, academicieni, istorici, filosofi, psihologi şi activişti care încearcă să înțeleagă forțele culturale, educaționale și comerciale care ne influențează. Printre aceștia – Howard Zinn, Vandana Shiva, Steven Pinker, Tony Benn, Michael Albert, George Monbiot, Nick Davies, Daniel Dennett, Bill Fletcher, Kathleen Taylor și Jeff Schmidt.

„Încă de la naștere, mințile noastre reprezintă un câmp de bătălie al unor forțe aflate în competiţie. Rezultatul acestor lupte determină societatea pe care o creăm. Acest film este despre forţele culturale, educaţionale şi comerciale care dau formă identităţii noastre, deseori în maniere care limitează atât liberteatea noastă personală, cât şi cea politică.”, explică Raoul Martinez conceptul care a stat la baza întregii trilogii.

Coloana sonoră a documentarului a fost realizată de Nico de Transilvania, cunoscută publicului românesc prin faptul că a compus și coloana sonoră a documentarului “Wild Carpathia”. Filmul a fost nominalizat la secţiunea “cel mai bun documentar” în cadrul Festivalului de Film Raindance, în septembrie 2012.

Raoul Martinez este un artist, scriitor şi documentarist stabilit la Londra, provenind dintr-o familie de scriitori şi artişti. A părăsit şcoala la vârsta de 17 ani şi a devenit ucenicul unui pictor internaţional de portrete, şi a studiat pe cont propriu manifestând un interes deosebit pentru filosofie, psihologie, economie, politică şi istorie. “Să creăm libertate” este prima lui serie de filme documentare. Momentan Martinez scrie o carte cu acelaşi nume. Portretele sale au fost selectate pentru a fi expuse în Galeria Naţională de Portrete din Londra.

După proiecția de la ora 20:00, organizatorii au pregătit o petrecere unde va mixa Nico de Transilvania. DJ-ița originară din Ardeal a pregătit un mix de muzică vintage combinată cu un funk proaspăt, cu influențe balcanice. Nico a mai mixat la Cluj în cadrul ediției din acest an a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde s-a bucurat de aprecierea pasionaților muzicii de gen.

Intrarea la eveniment costă 20 de lei pentru film și petrecere și include o băutură din partea casei. Cei care doresc să participe doar la film sau doar la petrecere vor plăti 10 lei (fără băutură din partea casei).

Casa TIFF: Strada Universității nr.6, Cluj Napoca
www.facebook.com/CasaTIFF

Cu ea, încă o zi…

Unii dintre voi ştiţi deja cum e la corporaţie, ai şefi, şefuţi, fu#%uţi, răsfu#&ţi şi apoi noi, restul lumii. E un pic mai cald dacă ajungi să ai şi tu oameni dedesubt spre care să poţi să delegi minunatele taskuri care vin de sus, dar e şi mai ok să ai o echipă pe care să te poţi baza şi cu care să poţi lucra lin şi melodios, dar evident, nu despre asta e vorba azi.

Corporaţia pentru care muncesc e deschisă, se merge la per-tu cu toţi angajaţii, nu prea contează câte nivele au deasupra ta. Se acceptă idei şi comentarii şi de jos în sus, funcţionează pe respect şi voie bună, aşa că vara trecută, eram prin state, si vorbeam cu un n+2. Adică şeful şefului şefului meu. Şi cum discutam noi, acolo, şi îi spuneam despre diferenţele de temperatură şi umiditate dintre Europa şi America, mi-au căzut ochii pe cămaşa omului. Ştiţi momentele alea când vezi pe cineva cu spanac între dinţi? Nuah, cum îi spui omului, subtil şi fără să pară ciudat că are ceva verde între dinţi?

Omul meu nu avea spanac între dinţi dar avea o gaură în cot. Am respirat adânc, am transpirat de două ori, am dat vina pe umiditate, deşi eram cu aerul condiţionat în ceafă de vreo 2 ore deja, şi i-am spus că are o gaură în cămaşă. Mi-a răspuns că ştie, s-a rupt de dimineaţă în maşină, dar îi e atât de dragă, încât s-a hotărât să rămână cu ea  înca o zi…

Jaxx, Garajul cu Rock

Am fost invitat aseară la deschiderea unui nou local din Cluj, “Jaxx, Garajul Rock“. Mi-a făcut o impresie mai mult decât deosebită, şi cred că în curând va deveni una din locaţiile preferate de mulţi clujeni. Mi-a plăcut pentru că are potenţial, are personalitate, are un “quelque chose…” acolo. Vreau sa îi mulţumesc Ariadnei pentru invitaţie, şi să o anunţ oficial că am planuri mari pentru locul cu pricina.

Ne-au întâmpinatcu zâmbetul pe buze o gaşcă veselă şi foarte bine pregătită, oamenii din bar fac nişte drink-uri absolut demenţiale, acustica şi echipamentele audio sunt de mare angajament, iar scena destinată trupelor  care vor presta live este foarte fain gândită! Un singur comentariu am, legt de modul în care au amenajat locul, motorul de pe perete, aş fi preferat să îl văd pe stradă, nu legat acolo…

Dacă v-am trezit curiozitatea, puteţi să le faceţi o vizită pe strada Emil Isac la numărul 25, fostul Republik Beer House pentru cunoscători. Pentru întrebări şi rezervări, apelaţi cu încredere şi fără taxă inversă numarul +40 75 613 6948

Şi o să închei cu motto-ul lor: “For those about to rock, we salute you!”

 

Uite autostrada! Nu e autostrada!

De nenumărate ori am zis că vor mai trece ani buuuuuni până vom avea şi noi o autostradă pe care să poţi traversa ţărişoara noastră, dar Google Maps cred că vrea să mă contrazică… Bucăţile încercuite cu verde, pot să pun “rămăşag” că există, m-am dat pe ele, dar cele cu roşu… cred că s-au grăbit un pic…

Mai este o bucată de A3 care ocoleşte Oradea, un Bucureşti Ploieşti. Dacă punem modul Satellite, evident se văd câmpuri mari cu cartofi şi brazi, dar unii ar putea spune că e o conspiraţie, şi pozele nu sunt aduse la zi…

Deci? M-am tâmpit eu sau s-a grăbit Google? Care v-aţi dat pe acolo?

Copii programatori? De ce nu? La Coder Dojo

Text preluat via: Bobby Voicu.

Ştiţi ca un copil de 12 ani a făcut o aplicaţie de iPhone care a fost în top în App Store? Copilul e un “produs” al Coder Dojo, o mişcare internaţională pentru copii pasionaţi de programare.

De ce vă spune Bobby asta? Simplu: deoarece Coder Dojo Romania e un proiect non-profit al Mavenhut (companie care îl are pe Bobby ca şi co-fondator), împreuna cu echipa extraordinară de la NextSteve. Pe scurt, dacă ai un copil de 8-14 ani sau cunoşti pe cineva care are un copil de 8-14 ani, care e pasionat de calculatoare, trebuie să îi spui de Coder Dojo Romania.
Pentru moment acest lucru se va întampla o dată la 3-4 săptămâni, pentru a vedea cât de mult interes există, dar în timp vor face mai multe şi mai des.
Şi ca să terminăm cu bâzâiala: Coder Dojo Romania. Mai multe detalii găsiţi pe site.
P.S.: Bobby a invatat sa programeze la Casa Pionierilor, şi îşi doreşte ca această generaţie de “computer native” să inceapa “alfabetizarea” la fel de devreme.
Text preluat via: Bobby Voicu.

Surpriză plăcută pe Oradea – Baia-Mare

Am făcut weekend-ul trecut (13 – 14 Octombrie 2012) un fel de buclă, şi am tras o plimbare Cluj – Oradea – Carei – Satu-Mare – Baia-Mare şi retur. Înainte să pornesc, am încercat să aflu mai multe despre drumul dintre Oradea şi Baia Mare, dar fără prea mult succes, aşa că acum, după ce l-am văzut pot să comentez pe marginea subiectului. Drumul este excelent între Oradea şi Satu Mare, marcat frumos, indicatoare peste indicatoare, vizibile asfalt perfect. O căruţă pe ici pe colo, pe la 5 dimineaţa, dar asta nu mai e nimic nou pentru drumurile patriei. Cum zicea RăzvanBB: “Atenţie la bălegarul proaspăt înainte de o curbă! Vă poate salva viaţa!” Porţiunea Satu-Mare Baia-Mare, mai are câteva semafoare, şi nu e marcat complet, recomand să nu ajungeţi noaptea pe acolo, dar cred că va fi gata în curând. Porţiunea Cluj – Oradea, este destul de “vălurită”, în zona Piatra Craiului au început să refacă covorul de asfalt, aşa că serpentinele sunt nemarcate, şi am văzut mulţi şoferi care coborau pe banda de urcare, sau nu respectau un minim de viteză decentă în situaţia dată.

Acestea fiind spuse, la Oradea am apucat să îi ascult pe Tudor Chirilă şi Vama, am văzut un foc de artificii care m-a dat pe spate la propriu, primarii Clujului ar putea să fie un pic invidioşi în momentul ăsta dacă ar fi să comparăm spectacolul cu cel de la 1 Decembrie din Cluj, iar întâlnirea la o cafea cu Ovidiu Lipan Ţăndărică a fost de un mare angajament. Toate acestea, în cadrul evenimentului Toamna Orădeană organizată de Casa de Cultură Oradea. Vă las să vă încântaţi ochii cu ce a fost acolo mai jos, şi apoi revin cu o ştire în exclusivitate!

Această ştire în exclusivitate, este una pe care o ştie deja toată lumea, dar nu puteam să nu folosesc sintagma devenită deja destul de ordinară în viaţa noastră de zi cu zi: Vlad şi Camelia Cucu şi-au montat oficial verighetele la locul lor, pe mâna stângă, iar noi, i-am sărbătorit cum se cuvine! Casă de piatră, este foarte puţin spus la capitolul “ce le doresc eu tinerilor” dar ştiu şi ei asta destul de bine!

Photo via.

Târgul de Cariere – varianta 3.0 – pentru IT’işti

Prietenii de la Târgul de Cariere sunt foarte glumeţi, şi sincer, ăsta e unul dintre lucrurile care îmi place la ei! Profesionişti, dar tineri şi glumeţi. Nu mai departe decât faptul că au creat câte o invitaţie specială pentru câţiva bloggeri din Cluj, pe care o să vă las să o savuraţi mai jos. Eu tare m-am distrat!

Ne vedem pe acolo? Eu o să vin cu nişte joburi în IT pentru voi 😉