Sysadmin Day!

And, like every year, the last Friday of July is marked as SysAdmin day! Give a hug to your sysadmin, get him coffee, give him a smile! They work all year round to get everything up and running around the office, and they surely deserve it!

A sysadmin unpacked the server for this website from its box, installed an operating system, patched it for security, made sure the power and air conditioning was working in the server room, monitored it for stability, set up the software, and kept backups in case anything went wrong. All to serve this webpage.

A sysadmin installed the routers, laid the cables, configured the networks, set up the firewalls, and watched and guided the traffic for each hop of the network that runs over copper, fiber optic glass, and even the air itself to bring the Internet to your computer. All to make sure the webpage found its way from the server to your computer.

A sysadmin makes sure your network connection is safe, secure, open, and working. A sysadmin makes sure your computer is working in a healthy way on a healthy network.

A sysadmin takes backups to guard against disaster both human and otherwise, holds the gates against security threats and crackers, and keeps the printers going no matter how many copies of the tax code someone from Accounting prints out.

A sysadmin worries about spam, viruses, spyware, but also power outages, fires and floods.

When the email server goes down at 2 AM on a Sunday, your sysadmin is paged, wakes up, and goes to work.

A sysadmin is a professional, who plans, worries, hacks, fixes, pushes, advocates, protects and creates good computer networks, to get you your data, to help you do work — to bring the potential of computing ever closer to reality.

So if you can read this, thank your sysadmin — and know he or she is only one of dozens or possibly hundreds whose work brings you the email from your aunt on the West Coast, the instant message from your son at college, the free phone call from the friend in Australia, and this webpage.

Friday, July 29th, 2011, is the 12th annual System Administrator Appreciation Day. On this special international day, give your System Administrator something that shows that you truly appreciate their hard work and dedication. (All day Friday, 24 hours, your own local time-zone).

Let’s face it, System Administrators get no respect 364 days a year. This is the day that all fellow System Administrators across the globe, will be showered with expensive sports cars and large piles of cash in appreciation of their diligent work. But seriously, we are asking for a nice token gift and some public acknowledgement. It’s the least you could do.

Consider all the daunting tasks and long hours (weekends too.) Let’s be honest, sometimes we don’t know our System Administrators as well as they know us. Remember this is one day to recognize your System Administrator for their workplace contributions and to promote professional excellence. Thank them for all the things they do for you and your business.

Show your appreciation!

I am a sysadmin.

Make it better!

Si pentru optimisti, de la Ducu citire, din nou, eu cam am impresia ca omul asta se plictiseste la lucru in ultima vreme, un site care face totul sa fie mai bine 😀

http://make-everything-ok.com/

Dece zic ca Ducu are prea mult timp liber, pentru ca in ultima vreme trimite continut de calitate din ce in ce mai des…Ultimul lui banc suna cam asa:

Q: Ce ti-a picat la bac?!

A: Tot liceul!

PS: Sunt plecat pe coclauri mai calde si cu foarte putina conectivitate. Acesta este un post programat anterior, moderarea comentariilor poate sa intarzie 😉

Seriale seriale seriale!

Serialele pe care le urmaream au cam intrat in pauza peste vara, asa ca am ajuns sa fiu nevoit sa caut altele. Am dat peste cateva chiar interesante, noi noute, si ma gandesc ca ar fi fain sa le impart si cu voi, nu?!

Leverage, care nu e tocmai nou, dar merge asa inainte de somn 😉 E un fel de White Collar, din cealalta perspectiva, si e destul de antrenant. Are 4 serii pana acum, am vazut 2 deja.

Franklin & Bash e nou nout, sezonul 1, doi avocati tineri si destepti care fac pe dracu in 4 sa isi rezolve cazurile. E tot din seria serialelor de chill, seara iainte de adormit.

Suits e tot cu avocati, dar e mult mai palpitant. Sau cel putin primele 2 episoade pe care le-am vazut m-au tinut pe jar un pic. Nu prea am cu ce sa il compar, dar e mai tare decat majoritatea…

Falling Skies, e interesant, extraterestrii, lege martiala, nebunie, arme, grenade, robotei, si alte cele. Ruleaza fin!Il recomand cu caldura!

Si evident, sa nu uitam ca a reinceput True Blood, sezonul 4 cu o gramada de schimbari de situatie, sex, droguri violenta!

PS: Sunt plecat pe coclauri mai calde si cu foarte putina conectivitate. Acesta este un post programat anterior, moderarea comentariilor poate sa intarzie 😉

 

 

Pfua ce papuci mi-am tras!

Si nici macar nu erau verzi… 😛

Mergeam acum doua zile pe Eroilor, si mi-am dat seama ca de multa vreme vreau sa intru intr-un magazin pe care il tot vedeam de afara, si parea interesant. Am intrat, am ochit o pereche de New Balance, foarte misto, redusi cu aproape 100 RON. Am gasit marimea potrivita, si se pare ca mai nou traiesc pe picior mare, ca doar 44 imi erau buni, in contextul in care eu port de obicei 42 jumate. I-am pus pe tejghea, mi-am continuat vanatoarea prin magazin, dar nu am mai gasit nimic. Partea faina, urmeaza la plata. Am platit cu cardul, a incercat doamna de vreo 3 ori pana a reusit, am semnat chitanta, chestie care ma enerveaza maxim in contextul in care scrie mare pe chitante ca nu mai e nevoie, mi-am luat papucii si am plecat. Mai tarziu, am ajuns la Cinema City in Iulius, pentru Transformers 3D, care a fost GREAT! by the way, si ia cardul de unde nu-i… evident, l-am uitat in magazin… maaaaare destept!

Am vorbit cu Ovidiu care mergea in zona aia, si l-am rugat sa mi-l recupereze. Zis si facut, am mers la film. Distractia a fost seara, cand am mers sa imi recuperez cardul de la Ovi, si mi-a zis ce a patit el. A ajuns la magazin, a zis de card si de papuci, si unde nu a inceput doamna de la magazin sa ii faca o spalatura pe dinti cu sapun si dero de nu s-a vazut: “Pai domnule, eu strigam dupa dumneavoastra pe strada, sa va intoaceti sa va luati cardul ca l-ati uitat yadda yadda yadda!” Evident ca omul nu s-a mai chinuit sa ii explice ca nu el a fost in magazin mai devreme, ca nu el e aiuritul, si a lasat-o pe doamna sa isi zica poezia. Fun huh?!

Anyways, cardul mi-a fost la altcineva mai bine de 2 ore timp in care oamenii aia puteau sa isi noteze toate datele de pe card, si stim bine ca pe internet nu te intreaba nimeni PIN-ul, asa ca am sunat frumos la ING, si evident singura solutie infailibila este sa imi schimb cardul. Nu pot sa fac asta in momentul asta pentru ca sunt cam plecat din tara, nu se poate schimba codul CVV2 de pe card, dar ce se poate face este blocarea tranzactiilor pe internet pana ma intorc si imi schimb cardul cu unul nou. Asa ca daca patiti ca mine la un moment dat, nu ezitati sa va schimbati cardul cat mai repede, si tineti minte ca puteti sa si blocati doar unele servicii, nu toate just to feel safer 😉

PS: Sunt plecat pe coclauri mai calde si cu foarte putina conectivitate. Acesta este un post programat anterior, moderarea comentariilor poate sa intarzie 😉

A venit si concediul!

Azi plec spre Grecia! 10 zile de soare, mare, plaja si deconectare totala! Destinatia e undeva in insulele din Marea Ionica, iar daca dati un google image search dupa Kefalonia / Lefkada o sa vedeti la ce ma astept sa gasesc acolo. Avem o viluta rezervata, mergem cu masina, incercam sa o luam pe ruta scenica si sa ne destindem.

Blogul ramane cu cateva posturi programate, comentariile o sa fie moderate daca e cazul din cand in cand daca prind un iz de WiFi pe undeva. Distractie placuta fara mine, iar daca e urgent, in teorie aveti numarul meu, si eu o sa am roaming 😉

Pana ma intorc, sper sa termine si Ruben noua tema ca deja m-am plictisit de asta default… #numazic 😉

Google Plus backdoor

A inceput nebunia! Google Plus, partea de retea sociala scoasa de Google, ca si raspuns la Facebook a fost lansat, si lumea cauta invitatii pe unde apuca. Daca nu ai deja o invitatie, lasa un comment mai jos, si rezolvam, daca ai deja contul facut, poti sa inviti cati prieteni vrei, daca le stii adresele de mail.

Pasii sunt simpli, te loghezi in G+, dai click pe “Circles” si adaugi oamenii din address book, intr-un cerc nou, sau in unul din cele existente deja, create automat de ei.

Dupa ce i-ai adaugat, intra in stream-ul cercului respectiv si porneste un status update. Scrie un text, spune-le celor din cercul respectiv sa dea click pe linkul cu “View or comment…” si asta in principiu o sa le permita sa isi creeze un cont pe Google Plus. Da click pe Share, si asigura-te ca este bifata casuta cu “Also email xx persons not yet using G+”

Mailul pe care o sa il primeasca o sa fie ca si cel de mai jos:

Chestia asta este un mic bug in aplicatia lor, si probabil o sa functioneze inca o zi doua, sau poate forever 😛

Multa bafta!

Maria si Antonio

Ion si Vasile:
– Vasile, am fost in Turcia la all inclusive, exceptional: mananci cat vrei, bei cat vrei, cu bar la piscina, lux mare. Da’ sa vezi ce faza patesc: ma duc intr-o dimineata la micul dejun, Maria mea ramane in camera. Cand ma intorc, ia-o pe Maria de unde nu-i. O caut peste tot, ma panichez, ma duc la receptie si aflu ca e in camera la Antonio Banderas.
Ma duc acolo, bat la usa, deschide Antonio. Antonio, barbat bine: inaltut, frumos, plin de muschi, brunet, ochi albastri, fara pic de burta. Cand colo, iese Maria mea dezbracata din baie: cu tatzele vai mama ei, curu lasat, cearcane…

Ba, mi-a fost o rusineee de omul ala…….

Taximetristii

Ieri m-am urcat într-un taxi, o Solenza obosită maxim. Aveam impresia că mergem cu 120 prin centru ÅŸi mă Å£ineam cu spor de mânerul uÅŸii, până am văzut kilometrajul ÅŸi mi-am dat seama că bietul om nu trecea de 50 kmph… Atât putea maÅŸinuÅ£a, dar vibra din toate încheieturile mai ceva ca Ibiza lui Cristoph… M-am mai relaxat un pic.

Ati observat cum taximetriştii au tendinţa de a da volumul staţiei foarte încet, sau al casetofonului la fel când sunt nevorbiţi? În momentul ăla începe o stare de nelinişte, el aşteaptă să îl întrebi ceva, orice, despre vreme, despre maşină, despre odorizant şi de acolo se descurcă să îţi povestească despre orice, iar tu stai cuminte, te uiţi pe geam, eviţi contactul vizual, stai liniştit cu gândurile tale, şi speri să ajungi cât mai repede la destinaţie să scapi uşor.

Am auzit nenumărate poveşti în situaţii de astea, de la istorisiri despre alţi clienţi, colegi de breaslă, nevestele sictirite sau copiii care abia au terminat postliceala sau ditamai facultatea. Oameni cu probleme care stau în maşină toata ziua şi aşteaptă un client ca tine care să să ii asculte, să fie de acord cu ei, sau de ce nu, care să ii combată.

Doi dintre taximetriştii din grupul de nevorbiţi de mai sus m-au surprins plăcut în ultima perioadă: unul care citea mai mult decât un bibliotecar pe care l-am testat din umilele mele cunoştinţe şi a făcut faţă cu brio, ba m-a pus şi în vreo două impasuri şi al doilea care asculta muzică bună, care m-a plimbat prin toată magazia lui de CD-uri cu mp3-uri bine alese, mi-a pus de la Pink Floyd la muzică country, de la jazz şi dixieland la muzică clasică sau folk de calitate. Mă înclin, şi parcă mai vreau să ii văd din când în când.

Voi cum v-aţi distrat cu taximetriştii în ultima vreme?

Botezul

Urasc sa reinstalez windows-uri. Detest chestia asta. Pana si windows-ul meu ar trebui reinstalat dar nu imi vine sa ma apuc de el. Acestea fiind spuse, se intampla din cand in cand sa ajung in situatia in care un prieten ma roaga sa ii reinstalez sistemul, sa vad ce si cum, sa fac sa fie bine. Evident, strang din dinti, fac ordine printre kituri, si ma pregatesc de treaba. Nu e complicat, pe bune, e doar Next – Next – Next – DONE, cu un format mic aici, o setare de limba sau timezone pe dincolo, it’s not rocket science I tell you! Si de obicei sunt hranit si servit cu diverse licori racoritoare sau bahice, dupa caz, deci nu ar trebui sa ma plang atat de mult.

Exista insa un moment insa in impul instalarii unui nou computer, fie el un laptop sau desktop cu Windows sau ditamai hardughia de server cu Linux pe el. Mai nou, mi se intampla si in timpul reinstalarii telefoanelor destepte si minunate. Momentul e unul sacru, unul incredibil de important! Alegerea unui nume pentru respectivul server/computer/telefon. Botezul! Ajung sa stau sa ma uit la ecranul cu configurarea numelui minute intregi. De-a lungul timpului am ales tot felul de nume, de la Matrix sau Neo in vremurile bune, la nume de planete, (Mars, Mercury, Jupiter) constelatii, stele, (Cassiopeia, Sagittarius, Arcturus) sau nume de zeitati mitologice (Ganesha, Shiva, Khali) pana la nume mai simple, care nu au un sens decat in momentul in care le alegi si apoi ramai cu ele pana la moartea aparatului cum ar fi OliveJuice, Amesha, sau Carmen 2

Voi ce nume aveti pentru computerele voastre?

Postul a pornit de la acest post pe xkcd, cu imaginea de mai jos:

Title: "This hostname is going in dozens of remote config files.
Changing a kid's name is comparatively easy!"

Android or bust!

După lupte seculare care au durat câteva ore, două instalări nereuşite sau mai bine zis incomplete, am reuşit să îi fac upgrade telefonului meu. De-a lungul timpului am mai făcut instalări curate, deci ştiu cum s-ar mişca şi în momentul ăsta se mişcă incredibil!
Android 2.3.4 GingerBread, kernel modificat, sistem de fiÅŸiere jfs… Za shit!

image

image