Era un banc pe vremuri:
Cum faci o bomba din 2 oameni?
Se ia unu prost de bubuie, se pune langa unu prost de se-mprastie, et voila… bomba umana.
Sau in cazul in care sunt eu in zona, ma puteti lua direct pe mine! Le fac pe amandoua la fel de bine. ca deh, sunt multitasking!
Incep sa cred ca daca eu am ceva cu RATUC-ul, si RATUC-ul are ceva cu mine. Dar apoi imi dau seama ca natura e de vina, sunt un tampit.
Sa incepem in ordine invers cronologica:
Vineri seara, vreau sa ajung in zorilor. Am evident 2 optiuni: autobuzul sau taxiul. Alegem autobuzul. Ultimul 43, pleaca din capat de la Grigorescu spre Zorilor pe la 22:30. Zis si facut, ies cu 10 minute mai repede din casa, sa apuc sa fac distanta de la Biomedica pana la Profi, pe drum ma minunez ce misto e afara, admir 2 – 3 masini, intrebari existentiale ca de obicei, si ajung in statia de la Profi. Plin de lume, pentru ora aia tarzie, vine un 30 ma sui in el, si imi dau seama peste 2 minute ca am ajuns inapoi la Biomedica… Aveam nevoie de 43…
Sunt un tampit…
Joi dupa-masa, ies de la birou pe la 16:00, vorbisem cu Ovidiu sa ma intalnesc cu el si cu Simona la masa in Maimuta Plangatoare. Am doua optuni: tramvaiul sau taxiul… Luam tramvaiul. Zis si facut, ma sui in 101, imi aduc aminte de ce urasc tramvaiele, de ce nu imi place sa ma zguduie, ma bucur ca nu mai trebuie sa merg cu tramvaiul la birou, ca deh, m-am mutat in Grigorescu, apoi suna telefonul. Calin. Salut salut, bla bla bla bla, si imi dau seama ca am trecut de ceva vreme de Opera Maghiara, unde trebuia sa cobor eu… M-am dat jos la Sala Spoturilor, doar sa ma sui in alt tramvai, sa merg inapoi in centru… Am intarziat evident!
Sunt un tampit…
Marti dupa-masa, dupa o tura de 16 ore, pe la 15:30 plec de la birou, cu masina unui coleg, pornit sa ma duca acasa, si apoi sa isi rezolve ceva probleme prin centru. Vreme de cacat, aglomeratie cat China, facem 40 de minute pana in centru, asa ca ii spun ca eu raman in centru, sa nu se mai chinuie sa ajunga in Grigorescu. Merg in Le General, beau o cafea, beau un suc, ochii rosii mari ca cepele, ma gandesc eu ca fiind cam 17:45 deja, aglomeratia s-a mai calmat si pot sa ma duc acasa. Ajung in statie pe Memorandumului, vad 30-ul ca vine agale, scot portmoneul, verific biletul, autobuzul opreste in statie, ma sui linistit, compostez, si ma prind de o bara. Pe Motilor, ce vad eu pe geam? 30-ul care facea dreapta spre Grigorescu…
– Nu va suparati, ce numar e asta? intreb un tip de langa mine
– 29 barat…
o.O
– merge la Polus.
Eh, asta e, imi zic, si ma gandesc sa cobor in capat la Cora, si iau de acolo ceva spre Grigo… e mai simplu. Zis si facut, doar ca socoteala de acasa din autobuz, nu se potriveste cu autobuzul, si ajung direct la Polus. Ca 29 barat nu opreste la Cora… Ma dau jos frumos, imi reprim impulsul de a merge la cumparaturi si dau sa ma sui intr-un autobuz parcat acolo la Polus. Inainte sa pun piciorul, am o sclipire de geniu, si intreb:
– Nu va suparati, asta unde merge?
– In Zorilor biensur!
– Si spre Grigorescu?
– Ala din fata…
Ma retrag frumos, si ma sui in “ala din fata“. Am ajuns acasa, si am dormit…
Concluzia SAPTAMANII: sunt un tampit!
Merg acasa acum, si va trebui sa iau un 27. Hai sa vedem cat de tampit sunt saptamana asta…
PS: Orice asemanare cu realitatea, este pur intamplatoare numai din cauza faptului ca sunt un tampit si poate am gresit/uitat ceva…