Trezirea de dimineata, fumat jumatate de tigara de la scara blocului pana la taxi, suit in taxi, ajuns la birou, muncit, suit in taxi, ajuns in pub, baut bere, suit in taxi, ajuns in pat, dormit [+/-], trezit dimineata, fumat jumatate de tigara…
Asa au trecut ultimele mele luni, cu mici variatiuni pe aceeasi tema: o iesire la zapada, cateva vizite prin mall-uri, nimic concret, sau de durata mai lunga care sa ma scoata din obisnuinta asta proasta. Acum 2 saptamani, intr-o sambata, trebuia sa ajung din Grigorescu in Observator (da da, spre Caminul 5). Am iesit din bloc, m-a lovit soarele in fata. Plimbare la ora 3 PM, era ceva ce nu facusem demult, asa ca am luat-o usor spre centru, am ajuns pe malul Somesului, am pierdut strada undeva in stanga, si m-am bucurat de „linistea†partiala, de soare, de ratele de pe Somes si o plimbare buna. Imi aducea aminte de verile cu Ionut si Razvan pe langa Criş. Am trecut pe langa un circ instalat langa stadion, am ajuns in fata la Bogdan Voda si m-a lovit galagia orasului din nou… Nu ma grabeam, dar m-am urcat in taxi. Era prea mult.
Mi-e dor de vremurile cand era simplu sa iti iei rucsacul in spate, si sa o zbughesti pe munte, sa faci stopul pana la Bologa, si apoi sa gasesti o caruta sa te duca sus la Vladeasa. Mi-e dor de libertatea aia, de lipsa de griji, de mersul in pestera, de dormitul pana tarziu, sau spalatul in ceasca la usa cortului.
Voua?
Nu stiu cati dintre voi ati avut ocazia sa vedeti caminele din Observator. Da, da, alea de la Poli, cu 4 – 5 in camera, cu buda si dusul pe palier, caminele medicinistelor vis-à -vis etc. Am trait acolo o vreme, si recent, din afara, am inceput sa observ schimbari in bine: termopane, renovari, culori pastelate, mai mai ca incepea sa imi para rau ca m-am mutat din camin, ca nu mai e acolo gasca de prieteni, oamenii cu care stateam la chefuri pana la 12 apoi venea portaru’ si ne trimitea in oras ca „dupa doiÅŸpe vine miliÅ£ia” si mergeam, sau noptile de MAFIA in sala de lectura, serenadele medicinistelor… eh. Istorie, detalii…