Telefonul fara fir functioneaza al dracului de bine in zilele noastre din epoca vitezei si la fel ca in vremea copilariei informatia ajunge stalcita, umflata, exacerbata si alte cuvinte din astea care subliniaza intr-un fel sau altul o exagerare 🙂
Am fost comparat cu Huidu (desi el ar trebui sa fie comparat cu mine, caci am cazut inaintea lui), m-au intrebat daca am fost in coma, am auzit ca am avut accident de masina, am auzit ca am rupt* chiar placa de snowboard(biata Tina…), mana mi-a fost numita si ciot… Am apreciat interesul!
Povestea pe scurt, pentru cei care nu au chef sa lectureze pe diagonala mai mult decat ar trebui, e simpla: Am cazut si mi-am rupt mana dreapta.
Povestea de lungime medie, e deja un pic mai interesanta: Am cazut si mi-am rupt mana dreapta in timp ce snowboard-uiam pe partia Suior, de langa Baia Mare. S-a lasat cu o coborare cu Akia** controlata de salvamontisti, o plimbare cu ambulanta SMURD, o noapte in spital la Baia Mare, transfer la Cluj, operatie, montat de placuta cu suruburi pe os (bratul bionic se va numi minunatul de acum incolo – astept glume gen robocop si alte alea) si acum recuperare, convalescenta si multe portocale si compot… O sa va pun si poze mai incolo cand se vindeca un pic taietura ca nu vreau sa dau peste oameni mai slabi de inger sa nu va cada bine cafeaua…
Povestea lunga, e mult prea obositor de scris si evident prefer sa o povestesc pe cale orala, la o cafea cu lapte si sa ma prezint ca un <sarcasm> adevarat erou al plebei ce sunt, un martir si jumatate, nedreptatit de muntele care nu iarta… </sarcasm>
Fractura de humerus (osul dintre umar si cot) nu e tocmai o chestie placuta, dar eu se pare ca am fost norocos, totul merge bine, nu au fost afectati nervii, folosesc in continuare o fasa de sustinere (de fapt e o curea… 😛 ) pana se solidifica osul, nu a fost nevoie de ghips, asa ca nu aveti pe ce sa va semnati, tastez cu doua maini, folosesc mouse-ul, tin cana de cafea si furculita destul de hotarat si chiar am reusit sa dansez un pic.
Sunt incredibil de fericit ca am langa mine niste oameni minunati, prietenii mei dragi, care m-au ajutat cu tot ce am avut nevoie in perioada asta. Le multumesc si aici inca o data pentru tot ce au facut pentru mine, stiti voi care sunteti, va pup si va iubesc!
Am o mare mare multumire de adresat si salvamontistilor care si-au facut treaba exemplar, voluntari care salveaza vieti si prea putina lume e constienta de faptul ca oamenii aia sunt minunati! Pe tema asta, o sa revin cu niste postari si un mic proiect pe care vreau sa il pun pe picioare in curand pentru a ajuta salvamontul sa ajute in continuare berbeci ca mine.
Am pus ceva stelute mai sus si acum e momentul sa le explic:
1. Daca un snowboarder reuseste sa rupa placa de snowboard in cadere, e destul de trist si isi cam poate lua adio de la o viata normala, daca nu de la viata de tot (ca doara de aia ii zice sport extrem…). Sezonul asta s-a incheiat brusc pentru mine, dar nu am de gand sa ma las de sportul asta.
2. E genial sa te plimbe cineva cu saniuta Akia dar nu e la fel de placut daca ai ceva rupt prin tine… Plimbarea nu va fi la fel de apreciata!
3. Titlul postului e o steluta in sinea lui, pentru ca evenimentul nu s-a petrecut in alta zi mai minunata decat cea de 28 decembrie, tocmai pe cand sarbatoream si eu implinirea minunatei varste…
Si o sa inchei pe un ton foarte glumet si va urez Un An Nou! – citat dintr-un nene care probabil era prea grabit sa mai gaseasca adjective potrivite!
