Pasha e un membru BEST de la Iasi, un om care zice multe si nu tot timpul la locul lor, dar astazi mi-a dat o portie de ras cat o zi de post – care se stie ca e lunga – si am ras eu asa de am facut carcei la burta vorba lui LorandM. 

Ia sa vedem:

Un bărbat este adus în faţa judecătorului pentru ca a omorât-o pe soţia lui.

– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveÅ£i intenÅ£ia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie sa ne expuneÅ£i motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soÅ£ia mea era aÅŸa de proastă încât nu am putut să mă controlez ÅŸi a trebuit să o arunc de la balcon.
– DeclaraÅ£ia dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită. Dacă nu doriÅ£i ca juraÅ£ii să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveÅ£i argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj. La parter locuieÅŸte o familie de pitici.
Părinţii au 1 metru şi copii, cel de 12 ani 70 de cm şi cel de 14 ani are 90 de cm. În ziua respectivă i-am spus soţiei:
– Cred că e groaznic să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toÅ£i sunt aÅŸa mici!
– Da, sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele ÅŸi de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeÅŸte pigment.
– Mă laÅŸi ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ä‚la se numeÅŸte pergament.
– Cum poÅ£i, dragă, să fii aÅŸa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, vă închipuiÅ£i că mi-am înghiÅ£it cuvântul „fragment“ ca sa nu mai continui discuÅ£ia asta aberantă. M-am aÅŸezat pe fotoliu ÅŸi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aÅŸezat bine că apare soÅ£ia mea lângă mine cu o carte în mână ÅŸi îmi spune:
– Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor ÅŸi se numeÅŸte carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia ÅŸi citeÅŸte „Veranda de la Pompadur”.
– Draga mea, asta e o carte în limba franceză, „Marchiza de Pompadour”, nu trebuie să traduci numele în română.
– Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecÅ£ii de franceză, mie care am făcut meditaÅ£ii cu un vector de la facultate!!
– Ä‚la nu se numeÅŸte vector, se numeÅŸte lector.
– EÅŸti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ä‚la a fost Hector ÅŸi era troian.
– Hector e unitatea de măsura a suprafaÅ£ei, blegule.
– Ä‚la e hectar, draga mea.
– Mă uimeÅŸti cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
– Ä‚la se numeÅŸte nectar.
– Habar nu ai, eu ÅŸtiu sigur că era ÅŸi o melodie pe tema asta, pe care o cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoÅ£i din sărite, cum dracu’ de eÅŸti aÅŸa de încuiat? Duet e când doi bărbaÅ£i se bat cu săbiile!
– Ä‚la se numeÅŸte duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam „tunel” pe limbă, dar am simÅ£it că mi se face negru în faÅ£a ochilor, nu m-am mai putut stăpâni ÅŸi am aruncat-o pe geam.

LiniÅŸte în sală… Judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveÅŸte cu el puternic ÅŸi spune:

– EÅŸti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la „Hector”.

Voi?! Ati ras la fel de bine ca mine?!

Later Edit: Se pare ca mai avem o sursa aici: http://simonatache.catavencu.ro/?p=2410