Am avut o zi infernala azi, cu politie, finante, notari publici, drumuri intre Cluj si Dej, nebunia de pe lume. Evident dosarul pentru inmatriculare nu imi era complet, imi lipsea o hartie de la finante, care nu a ajuns in dosarul meu, normal ca oamenii care se ocupa cu verificarea dosarelor si care sunt platiti sa se asigure ca totul este in regula au omis sa imi spuna ca imi lipsea acea foaie, si bineinteles, foaia respectiva, eliberata de agentia nationala de administrare a finantelor, si subliniez NATIONALA nu imi poate elibera hartia respectiva decat la Dej, pentru ca e nationala si centralizata doar cand vine vorba de cerut bani nu si cand ar trebui sa te ajute! [Cu fraza de mai sus, cred ca mi-am batut recordul de lungime la fraze! Numa zic… ]Â Intr-un final apoteotic, inca un drum de Cluj – Dej si retur, totul s-a rezolvat, am obtinut tot ce aveam nevoie, am depus actele la politie si de maine Florica o sa isi primeasca numerele oficiale :)Â
Feelingul de wiped out dupa o zi de stat la cozi si facut ture cu masina mi-a adus in schimb aminte de un TV show pe care l-am descoperit cu Ovi acum cateva saptamani, care se numeste, evident: Wipeout! O gasca de oameni, din toate domeniile, din toate paturile sociale, de toate varstele, natiile s.a.m.d. care sunt pusi sa treaca prin diverse probe fizice, foarte misto de altfel si extrem de funny. Cireasa de pe tort, sunt cei doi prezentatori care fac glume dupa glume pe seama concurentilor, astfel ca ajungi dupa cate un episod sa faci febra musculara la muschii faciali de la atata ras. Site-ul oficial este aici, iar sezoanele le gasiti pe torenti evident. Pentru faze scurte, use youtube.
Va las cu un scurt filmulet din emisiune care sa va descreteasca fruntile pe seara asta, si eu ma pun sa dorm. Maine merg spre minunatul LactoBar de care am auzit atatea din Oradea.
Ieri dupa-amiaza, la City Plaza am participat la a treia editie a evenimentului “Din ON in OFF” organizat de TVdece. Titlul evenimentului a fost “Jurnalisti vs Bloggeri” si au fost prezenti oameni din ambele domenii. Cum zicea Emil, sunt sporturi amandoua, dar singura asemanare e ca se joaca cu o chestie rotunda, mingea.
I-am ascultat pe rand pe Adi Hadean, Liviu Alexa, Andrei Crivat, Lorand Minyo, Mihnea Maruta si din pacate i-am ratat pe Groparu si pe Rares Bogdan. Subiectele atinse au fost misto, mi-au placut prezentarile, mi-a placut interactiunea publicului cu speakerii, si chiar daca Emil a zis ce a zis, s-a resimtit aseara o falie intre cele doua “tabere”. Vorba lui Andrei Crivat, razboiul intre Bloggeri si Jurnalisti, e doar in capul Jurnalistilor si Boggerilor.
Este posibil sa nu fi inteles prezentarea lui Lorand asa cum a vrut el sa o transmita, si in acest context sa fi exagerat un pic cu comentariile si intrebarile, dar dupa ce am stat si am mai rumegat un pic situatia cred ca pot sa ii dau PARTIAL dreptate :). Oricum, continutul scris nu va muri in favoarea celui video, sau cel putin eu nu pot sa cred asta.
Mi-a placut enorm prezentarea lui Mihnea Maruta [1], [2], pregatita frumos, documentata, multa teorie arida, dar facuta in asa fel incat sa fie usor digerabila, si dusa foarte elegant la un alt nivel. Kudos.
Ca blogger, eu am retinut cateva aspecte pe care as vrea sa le punctez:
bloggerul nu este chemat la evenimente sa relateze obiectiv, cu liniuta ce s-a intamplat, ci mai degraba sa treaca totul prin filtrul personalitatii si stilului acestuia.
bloggerul nu este chemat la evenimente pentru ca e frumos, dragut, simpatic ci este chemat sa scrie articole. (dar uneori si pentru ca e dragut 😉 )
bloggerul nu este supus unei ierarhii similare celei dintr-o redactie, cu editori peste editori, editori sefi, patronat etc, ceea ce poate e mai simplu, uneori, dar alteori poate deveni mai periculos.
bloggerul transmite emotii, idei si informatii, pe cand scopul jurnalistului este sa transmita informatie, si eventual idei in editoriale.
bloggerul nu ar trebui sa scrie advertoriale despre produse pe care el insusi nu le-ar folosi. Si-ar pierde credibilitatea.
Incredibil cat de plina a fost sala la deschiderea Cinematecii TIFF din Cluj, aseara! Filmul prezentat a fost Life In a day, pe care l-am ratat in timpul TIFF-ului, si imi doream tare mult sa il vad. In primele minute am crezut ca am facut o greseala cand am plecat de la evenimentul la care am fost inainte si am ratat discursul Groparului, dar apoi mi-am dat seama ca experienta filmului a fost unica! Sper ca l-a inregistrat cineva pe Groparu totusi.
Filmul este format din user generated content, clipuri filmate in aceeasi zi, 24 Iulie 2010, de aproximativ 81.000 de oameni de pe glob, uploadate pe youtube, si montate de compania lui Ridley Scott, Scott Free UK. Nu are o poveste in sine, nu are o intriga, un deznodamant, sau un actor principal, s-au folosit cateva intrebari care sa ii ghideze pe oameni in producerea lor, de genul: Ce(pe cine) iubesti cel mai mult? De ce ti-e frica? Ce ai in buzunare sau in geanta acum?
Ce m-a izbit cel mai tare, a fost diferenta dintre culturile care au fost atinse in timpul filmului, diferentele dintre oameni, si asemanarile in acelasi timp. Nu mi-a placut in mod special subtitrarea, mai ales faptul ca erau minute intregi fara replici, dar ultima replica tradusa ramanea pe ecran pana la urmatoarea.
Rezultatul, e un produs finit, si vorba Alexandrei la final: “nu cred ca oamenii astia se uita la un melc cu atata rabdare, atata timp!”, petru ca genericul de final are in prim plan un melc. Da, este unul din putinele filme la care lumea nu s-a ridicat imediat dupa terminarea lui, si au urmarit genericul de final, si da, cred ca s-ar fi aplaudat daca erau regizorii sau producatorii in sala.
Il recomand cu incredere, preferabil la cinematograf.
Urmeaza la Cinemateca TIFF, pelicula Never Let me Go (2010), joi, 3 Noiembrie 2011. Biletul de intrarea la proiecţii este de 5 lei, si acestea au loc in fiecare Joi la cinema Victoria in Cluj-Napoca.
Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii, accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.
Am stat azi ore bune in vant, praf, un pic frig, un pic soare, la institutia statului care iti verifica masina, iti ia banii si apoi iti spune ceva ce probabil stiai deja: RAR-ul. Totusi, am avut ocazia sa stau sa discut cu niste oameni deosebiti. Smecherasul de cartier care astepta cu un Opel Corsa, si stia tot ce misca in cam orice domeniu, ca el a fost in Germania, si stie, un tip care face instalatii de gaz in casele oamenilor, cu sotia si un Opel Zafira, un mecanic priceput care la fel ca smecherasul de dinainte stia multe, se baga in discutii aiurea si sincer am ajuns la concluzia ca manca o gramada de cacat, cu un Seat Leon. Dar nu astia is oamenii deosebiti, ci un domn, la vreo 60 de ani, imbracat foarte cu gust, o banduliera interesanta, si ochelari heliomati. Fuma linistit, apasat langa grup, nu se baga ca musca in lapte in conversatii, si le-a dat celor doi smecherasi de vreo doua ori peste bot cu un mare stil.
Dupa ce restul s-au rasfirat, am reusit sa ne petrecem mare parte din cele 6 ore de stat la asteptat impreuna, sa bem cafea dupa cafea, sa vorbim, sa discutam, sa fumam. Era si singurul care avea bricheta. Omul a fost la viata lui sef de service auto, dar se vedea ca era trecut prin viata cu stil. Mi-a tradus niste chestii de pe brief-ul masinii mele, dupa ce a citit intr-o germana perfecta treburile de acolo, si mi le-a si explicat frumos. Am povestit de Romania ca stat, de institutile acestui stat, de scindarea Realitatea TV, despre firme de investitii, bujii, nepotisme, sonde lambda, spaga, familie, coruptie, vanzatoarele din magazine, cam despre orice.
Omul era fix in fata mea la RAR, cu o masina adusa din Germania pentru fiica lui. Un golf misto de prin 2008, ales la mustata de el personal, ca doar a fost in domeniu atata vreme. Am stat pe final si am mai asteptat dupa ce s-au terminat testele inca aproape o ora jumate, doar sa iasa doamna de la ghiseu cu un teanc de acte, sa dea la toti cei care asteptau cuminti acolo, mai putin lui… Mi-a fost tare mila de el poate chiar un pic rusine ca mi-au terminat mie inaintea lui. Mai-mai ca as mai fi stat cu el, dar ma grabeam inapoi spre centru.. Nu am schimbat numere de telefon, nu cred ca o sa il mai intalnesc vreodata.
Cand am ajuns in centru, mi-am dat seama ca am comis o gafa de proportii…
Prin 2008 postam doua articole [1] & [2], cu muzica exotica. Instrumente Orientale, pe piese consacrate, unde uneori rezultatul e comic, dar in alte situatii totul se schimba si e mai mare placerea sa ii asculti.
Este si cazul celor doi frati Yoshida, pe care i-am gasit recent multumita lui Victor. Oamenii canta din 1999, au vandut peste 100.000 de copii ale primului lor album, au aparut pe coloana sonora de la lansarea Nintendo Wii in 2006, combina instrumente traditionale japoneze, “Shamisen“, cu tobe sintetizatoare si chitari, simtindu-se o influenta vestica destul de bine. Tare mi-as dori sa ii vad intr-un concert. Si nu va mai spun ca filmarea videoclipului de mai jos e bestiala.
TIFF-ul nu poate să se dezlipească de Cluj, orice ar face! ÃŽncepând de mâine, Joi, 27 Octombrie, ÅŸi până în 22 Decembrie, tot Joi, în fiecare Joi, TIFF-ul se întoarce prin Cinemateca TIFF. O să mai zic de vreo 148 de ori JOI în acest articol, doar ca să fiu sigur că se fixează informaÅ£ia. Deci, cum ar zice Ciulea, “€œDaca e Joi, e Cinemateca TIFF!â€
Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR) continuă campania de re-atragere a publicului român către cinema, după ce a finalizat cu succes două mari proiecte: Caravana Filmelor TIFF (desfăşurată în 13 oraşe din ţară, atragând 20.000 de spectatori, circuitul fiind închis cu cea mai plăcută surpriză: oraşul Siret din judeţul Suceava, unde 1.300 de spectatori au apreciat iniţiativa) şi Noaptea Albă a Filmului Românesc (desfăşurată simultan în Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara, adunând 7500 de participanţi la eveniment).
Dupa cum spuneam, deschiderea Cinematecii TIFF va avea loc joi, 27 octombrie, prin proiecţia filmului ce a închis cea de-a 10-a ediţie TIFF: Life in a Day/ O zi din viaţă, în regia lui Kevin MacDonald. Filmul este o idee care s-a născut din colaborarea unică dintre compania Scott Free UK deţinută de Ridley Scott, YouTube şi LG electronics. Producţia este un lungmetraj realizat de public, filmat într-o singură zi, 24 iulie 2010, care a adus laolaltă comunitatea mondială pentru a imortaliza un moment din vieţile lor. Lumea a răspuns trimiţând 88.000 de clipuri video pe YouTube, ajungând la peste 4.500 de ore de film, puternice şi emoţionante, cu contribuţii provenind din Australia până în Zambia, din inima metropolelor agitate până la cele mai îndepărtate şi izolate colţuri ale lumii.
Concurs!
Iar pentru ca ideea de Blogger Oficial să fie completă, am pentru voi în momentul asta o invitaÅ£ie dublă, pentru care va trebui să faceÅ£i voi ceva. ÃŽncă mă mai gândesc la ce, aÅŸa că staÅ£i prin zonă 🙂
Biletul de intrarea la proiecÅ£ii este de 5 lei, in fiecare JOI!Â
Pentru mai multe informatii despre programul Cinematecii, vă rugăm accesaţi site-ul APFR sau pagina de Facebook.
Cinemateca TIFF este organizată de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc cu sprijinul Transilvania Film. Parteneri Cluj: Cinema Victoria, Dynamic Design, Omnipass, OSE, ELSA Cluj Napoca, BEST Cluj Napoca, Gutenberg, Clorofilm. Parteneri Sibiu: Librăriile Humanitas, Casa de Cultură a Studenţilor Sibiu, Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, ISFLA.
La intrebarea “Care este diferenta dintre o gaina?” raspunsul este simplu: “Are ambele picioare egale, mai ales dreptul!” Ba nu! Raspunsul este: Avem in Cluj, daca nu ati aflat deja, un Muzeu al Farmaciei!
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca sta ascuns in plina vedere, in buricul targului, si totusi, clujenii nu il cunosc, nu ii calca pragul. Se afla pe strada Ferdinand, colt cu Piata Unirii, dar poate numele de strazi nu sunt fortele tuturor, asa ca o sa va spun ca Piata Unirii este piata aia din centru unde il gasti pe Matei Corvin si Catedrala Reformata, Biserica Sf. Mihail, Â sau mai bine va spun ca e piata unde gasiti My Way, Janis Stuf, Diesel, si Vertigo? Intrarea se face prin gangul vis-a-vis cu Hotel Melody.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca daca majoritatea au inchis lunea, si deschis in una din zilele de weekend, ei au un program aproape imposibil: luni, marti, miercuri si vineri de la 10:00 la 16:00, joi de la 12:00 la 18:00 iar in weekend, este inchis. Maaare greseala! DAR, si exista un DAR aici, cei doi angajati ai Muzeului Farmaciei, pot deschide pentru grupuri organizate (cam orice gasca de 10 oameni sau mai mult, poate chiar si mai putini) si in weekend, sau seara dupa 18 cand apucati sa terminai treburile cotidiene. Programarile extra, se fac la numarul:Â 0264 597 677, in timpul orarului oficial de functionare, bineinteles.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca daca mergi in orice muzeu dintr-o tara care stie ce inseamna turism si stie ce este valoros, nu treci de intrare fara sa lasi o suma de bani destul de semnificativa. La Muzeul Farmaciei, preturile sunt de 5.10 lei pentru adulti si de 3.90 lei pentru studenti. E cam pretul mediu al unei beri penru cele doua categorii, si e mai ieftin decat un pachet de tigari.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca de multe ori am patit in muzee de pe la noi, sa intru intr-o sala mare, apoi in una mai mica, sa admir exponate, sa citesc descrieri, sa ma intreb de ce o fi exponatul X pus ca o nuca in perete langa exponatul Y, sa vreau sa intreb pe cineva (ghidul?!) de ce e alb si nu e roz dar sa nu pot face asta. Pe cand, la Muzeul Farmaciei, am gasit un om pasionat, un om documentat, un om glumet, un om care iubeste ceea ce face, un om care nu ar trebui pus in situatia in care este acum. Ghidul muzeului, este nominalizat in “The Lonely Planet” ca fiind el insusi unul din obiectivele care nu trebuiesc ratate daca turistul trece prin Cluj.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca aici a luat fiinta prima farmacie din Cluj-Napoca, farmacie care se mandreste cu titlul de cea mai longeviva farmacie din Romania, si actualmente muzeul care detine cea mai mare colectie de obiecte de farmacie din Romania. In subsolul acestuia se pot vizita camerele spiterului, unde acestia preparau leacurile vremurilor, de la prafuri pentru potenta, la elixirul iubirii, creme pentru artrita si multe altele, pot fi vazute vasele in care erau preparate si pastrate leacurile, cutii de farmacist pline cu sertare, sertarase, balante si mensuri, manuscrise din secolele trecute precum si editii originale ale cartilor de farmacie ale vremii.
Este un muzeu diferit fata de restul muzeelor, pentru ca este intr-un mare impas. Cladirea in care functioneaza acest muzeu, urmeaza sa fie retrocedata proprietarilor, fapt care ar duce cel mai probabil la vinderea acesteia spre mici sau mari intreprinzatori, care nu asteapta altceva decat o alta locatie in centru unde sa deschida o noua carciuma. Vorba domnului Radu Crisan, carciumi avem destule. Acum avem nevoie de cultura.
Haideti sa il vizitam, haideti sa il promovam, haideti sa incercam sa il pastram diferit prin implicarea noastra, si prin impingerea autoritatilor locale, si a ministerului culturii sa faca ceva in legatura cu el!
Catalin Sandu, are 25 de ani, si este din Bucuresti. Povestea lui este destul de trista, dar pe scurt, la o zi dupa ce si-a sustinut examenul de licenta, pe care l-a promovat cu nota 9.60 a fost diagnosticat cu Tumora desmoplazica cu celule mici rotunde (DSRCT).
Este o forma extrem de rara de sarcom, descrisa pentru prima oara în 1989, fiind diagnosticate doar 200 de cazuri pana in prezent. Mai multe detalii despre Catalin, analizele lui medicale si mai ales ce spun prietenii si profesorii lui despre el, ce fel de om este, puteti afla pe site-ul http://drcatalinsandu.wordpress.com.
Haideti sa incercam sa il ajutam sa faca ce stie mai bine, sa salveze vieti!
Suma de care Cătălin are nevoie pentru a începe tratamentul este de 200.000 EURO, din care s-au adunat la data scrierii acestui articol 87.000 EURO.
Florica si Zicu de la TVdece.ro ne cheama cu mic cu mare, bloggeri si jurnalisti din Cluj, sau din strainatate la a treia editie a evenimentului “Din On in Off“, cu tema “Insight-uri locale”. Evenimentul va avea loc in 27 Octombrie 2011, de la ora 17:00, la Hotel City Plaza.
Primele doua editii, [1], [2], au mers dinspre informal inspre formal si au avut ca speakeri bloggeri din comunitatea locala clujeana. S-a discutat pe diverse teme, social media a fost in centrul atentiei evident, iar aceasta a treia editie va face un pas si spre zona presei traditionale, avand ca invitati si speakeri jurnalisti din Cluj.
Ca sa ii citez pe organizatori: “Presa din Cluj e una puternică ÅŸi a dat, de-a lungul timpului, nume grele în domeniu, iar comunitatea online clujeană e poate una dintre cele mai închegate din Å£ară. Astfel, vom pune faţă în faţă trei jurnaliÅŸti cu greutate ÅŸi patru bloggeri de acelaÅŸi calibru ÅŸi vom încerca să găsim niÅŸte răspunsuri, să iniÅ£iem dezbateri constructive ÅŸi să încercăm să înÅ£elegem natura acestei dispute” dintre bloggeri si jurnalisti.
Speakerii la eveniment, si titlul prezentarilor lor, sunt:
Jurnalisti:
Liviu Alexa -  Provocările jurnalismului în era 2.0
Rareş Bogdan -  Regândirea jurnalismului: jurnalistul-blogger
Mihnea Măruţă– Este blogging-ul o formă de jurnalism cetăţenesc?
Sambata a avut loc gala de inchidere Comedy Cluj. Au fost anuntati castigatorii festivalului, s-a proiectat filmul castigator la premiul publicului, si apoi invitatii s-au retras la City Plaza Ballroom pentru cocktailul oficial de inchidere.
S-a ras, s-a aplaudat, s-a glumit, dar am fost si un pic suparati datorita prestatiei sub asteptari a gazdei evenimentului, Mitos Miclausan, de la Planeta Moldova. Detaliile nu sunt importante acum, evenimentul a fost mult prea frumos pentru a ne impiedica de o pietricica nesemnificativa la final.
Emotiile oamenilor de pe scena, discursul lui Dorel Visan in introducerea Dragai Olteanu Matei, aplauzele cu toata sala in picioare de doua ori au fost cu adevarat importante, si au mers la sufletul nostru!
Castigatorii premiilor sunt urmatorii:
Competiția Școlilor de Film:
Cel mai bun scurtmetraj străin: Daniels Ashes (Germania) de Boris Kunz
Cel mai bun scurtmetraj românesc: Captivi de Crăciun/Trainstation (România) de Julia Rugina
Mențiune specială a juriului: Cut Damn (Grecia) de Bill Kalamakis
Mențiune specială pentru un film românesc: Strung Love (România) de Victor Dragomir
Competiția filmelor de lungmetraj:
Cel mai bun film: Pinoy Sunday (Taiwan/Philippine) de Wi Dong Ho (trofeul festivalului)
Cea mai bună regie: Bumblebee/ Die Hummel (Germania) de Sebastian Stern
Cel mai sub scenariu: The Infidel (Marea Britanie), scenariu de David Baddiel
Cel mai bun actor: The Infidel (Marea Britanie), actor principal Omid Djalili
Cea mai bună actriță: A Yakuza’s Daughter Never Cries (Rusia/Germania), actriță Tak Sakaguchi
Mențiune specială pentru cea mai bună cinematografie: 4 Black Suits (Grecia) de Renos Haralambidis
Mențiune specială pentru cea mai bună coloană sonoră: Bumblebee/Die Hummel (Germania) de Sebastian Stern
Câștigător la competiția de scurtmetraje:Gobbel (România) de Raluca David
Premiul pentru întreaga activitate: Draga Olteanu Matei
Inca o data felicitari Ralucai David si lui Cristian Hordila pentru Gobbel, si cred ca The Infidel a meritat cu prisosinta premiul publicului!
